Concorde Blog

Pipa care fuma vise

Daca. Lumea a devenit un imens sindromic inclestat in daca. Posibilitatile se creeaza in sfera unei conditionari ispasite de indestularea materiala. Totul pare atat de rotund si de agitat. Oamenii nu mai pot concepe  intregul. Staruitor gand sa cazi si sa te privesti. Fiecare particula, molecula, sfera, enigmatica feminina a fost inlocuita de un stigmat masculin: atom, electron. Tocmai neutralitatea scapa: Cercul, Universul, Infinitul. Dar nu va huzuriti in gandul pierzaniei. Energia mitica lucreaza in vesnicie.
Corabiile sufletelor mari vor pluti deasupra norilor nostri. Ne vor privi barbile lor albe si ochii lor brazdati de irisi pasnici. Vom auzi marile tobe ale gandului integru si vom rade in noi atat de mult incat demonii vor juca hore de fericire in pajistile planetare.
Privesc un Cer milenar. Maretia sa imi cauta alchimic suferinta selena. Se aud pasii strigatelor dezrobitoare. Vaslasii Campiilor Elizee capata puteri cumplite.

Nimeni nu misca. Ramane linistea intaietatii. Dumnezeu se coboara intre oameni. Nu e cum credeam. Este o pretuire incomensurabila. Vad Totul cum se inchina Totului. Vad Lumina cum se inchina Luminii. Pentru prima data plange Fericirea. Intrebarile se sting de dharma perdelelor robitoare ale cautarii. Sufletele plesnesc ca niste muguri si miroase a mir cosmic. Pesterile interioare capata forma gurilor de Rai. Hainele Zanelor si Zeilor se cuprind de plesnetul asteptarii. Pietrele inzestreaza soaptele cu foc rece. Apele isi ridica picaturile spre inalt si plutesc in transa iubirii.
Pragul energetic se asterne oamenilor. De acolo ii priveste Echilibrul. Trupurile se descalta de Cadere. Spiritele alearga catre Mantuire. Unul singur, Iertatorul, cuprinde Pamantul. Se vede mic de-acolo de Sus. Atatea care cat s-au vazut nicicand.
Ochii mei se scalda in ai Lui. Zambeste. “Am venit!”