Sherlock Holmes: A Game of Shadows

Dupa ce am vizionat prima parte a filmului in urma cu 3 ani si dupa ce m-a lasat cu gura deschisa (de ce sa nu recunosc, prima oara am crezut ca Ritchie tinde sa calce prin strachini), povestea s-a repetat astazi cand am vazut acest sequel de multi asteptat.
Am observat astazi si o noua asemanare intre frumuselul (spre-imbatranire) Downey Jr. si unul dintre nou-favoritii mei actori, si anume Oleg Menshikov. Dar sa lasam la o parte pasiunile mele “bolnavicioase” pentru actori sau actrite si sa revenim la proaspat vazuta pelicula care a reusit, pe alocuri, sa ma faca sa nu mai respir si mai mai sa vars cate o lacrima pe ici colo (exagerez, desigur, caci altfel Josephine n-ar mai fi insotita de un spiridus).
Nu m-oi apuca de povestit actiunea deoarece nu mi-s nici o grozava povestitoare si oricum as strica total elementul surprizei.

Filmul trebuie vazut (va recomand la cinema), savurat, trait si intuit, ca de-aia e cu Holmes si de-aia e cu detectivi. Sa va mai spun ca e bogat cu umor à la Guy Ritchie, ca intriga e atat de bine construita incat nici nu-ti dai seama cum trebuie cand intri in febra actiunii, ca suspansul finalului e breathtaking?
Adina a scris despre film si a scris tare frumos, asa ca va recomand sa aruncati un ochi si pe la ea. Eu va trimit acum frumusel la cinema, de preferat sa va faceti rezervare inainte. Un MUST: Nu urmariti filmul dublat deoarece va ruina orice gluma cu putinta. Nu am incercat dar nici nu cred c-as vrea…